Doliu in Romania! Proaspatul tatic din Zalau, s-a stins la ATI, la doar 36 de ani: “Sa ii spuneti si baiatului lui Doru ca virusul asta e inventat”

Doliu in Romania! Doru Roman a fost sofer de TIR si in urma cu nici doua luni de zile devenise tatic de baiat. Baietelul sau nu-l va mai cunoaste, pentru ca Doru s-a stins in sectia ATI Zalau. In urma cu cateva saptamani tanarul a inceput sa se simta rau. Acesta a facut testul COVID si a iesit pozitiv.

Starea de sanatate a barbstului s-a deteriorat rapid. La inceputul saptamanii trecute, Doru a ajuns la ATI Zalau cu insuficienta respiratorie, iar de cateva zile era intubat. Din nefericire, ieri dimineata, tanarul a pierdut lupta cu acest virus nenorocit.

Colegii lui Doru sunt socati de cele intamplate:

“E trist cand afli ca unul ca si tine, unul care si-a petrecut anii tineretii pe sosele, nu va mai reveni acolo, alaturi de noi. Doru Roman avea 36 ani si o familie frumoasa. Un baiat de numai cateva luni nu isi va cunoaste tatal, nu il va mai astepta sa vina din cursa, nu va stii pe cine sa fie suparat atunci cand intarzie.

Colegul nostru a abandonat azi lupta cu virusul in sectia ATI Zalau, acolo unde se afla intubat. La doar 36 ani, Doru lasa in urma o intreaga comunitate indoliata, o familie si un gol intre cei de pe sosele! ‘Nu exista virusul’, asta se aude din toate partile, dar ucide tacut in toate directiile, chiar si dintre ai nostri, cei care isi castiga painea de pe urma unui volan! Sa ii spuneti si baiatului lui Doru ca virusul asta e inventat!! Liniste in sala, va rog!! Macar cateva clipe…in semn de respect!! Condoleante familiei! Pe sosele ne avem unii pe ceilalti!”, a transmis Ilie Matei – ‘Omul Soselelor’, o pagina dedicata soferilor profesionisti din Romania.

Ioana, sotia lui Doru, a transmis si ea un mesaj sfasietor: „Cu adanca durere in suflet va anuntam ca Doru a pierdut lupta cu viata in aceasta dimineata. A fost un luptator, nu s-a plans de nimic, a promis si in ultimele lui clipe in care a fost constient ca se va intoarce la Achim. Ne incuraja pe noi, cei de acasa si ne spunea ca vine el acasa, sa nu ne necajim.

Era mereu in gand si suflet cu Achim, minunea noastra de nici doua luni, mult asteptata si dorita de ani buni. Virusul a trecut, dar a lasat ravagii in spate.

Zilele treceau, complicatiile apareau, virusul a distrus tot organismul, dar nu si speranta noastra si credinta in Dumnezeu.

Nu ne puteam imagina altceva decat ca se va intoarce acasa, iar prin recuperare o sa se poata bucura de realizarea vietii noastre, Achim. A fost un om prea bun, credincios, Dumnezeu l-a vrut langa el, iar de acolo de sus o sa ne pazeasca si o sa aiba grija de noi. E inuman ceea ce traim, e dureros!!!”

CITEȘTE ȘI...