Trăiau doi vecini alăturea: unul bogat şi altul sărac. Merge odată cel sărac la cel bogat şi-i zice:
- Măi, cum ai ajuns tu aşa bogat: nu căruţă, da maşină, nu casă, da palat?!
- Bre, tot căutând de muncă, ajung eu în America. Mă sui pe o scară şi încep să manânc fân. Când colo, mă vede preşedintele:
- De ce stai, omule, pe scară şi mănânci fân uscat?
Eu îi răspund
- Casă nu am, nu am unde să mă duc, iar de mâncat nici nu mai zic. Atunci preşedintele porunceşte să mi se dea de mâncare, o maşină, iar în maşină un sac plin de dolari.
Auzind acestea, cel sărac a vrut să-şi încerce şi el norocul. A pornit la drum, dar cum îi era lene, s-a oprit la București . S-a dus în faţa parlamentului şi începe a mânca fân. Când-colo, iese preşedintele: - Ce faci aici bree şi de ce mănânci fân?
- Păi, nu am casă, nu am ce mânca.
- Băăăă, da bolovan mai eşti! Acum e vară, mănâncă iarbă verde, proaspătă, iar la iarnă o sa mănânci fân.
lgtest
Păi, camila este foarte rezistentă la sete!
Alt elev din prima bancă răspunde:
– Eu știu despre camilă ca e foarte rezistentă la cărat greutați!
Bulă, din ultima bancă, agitat, statea cu mana ridicată de ceva timp; voia și el să raspundă la întrebare
– Doamna învățătoare, eu știu despre camile că sunt vagaboante!
– Bulă, zice învățătoarea, nu ți-e rușine! Cum poți să spui așa ceva de față cu toți copiii! Ce înseamnă asta? Cum adică camilele sunt vagaboante? Cine ți-a spus ție așa ceva?
Păi cum, doamna învățătoare, nu umblă ele cu toți arabii?